Istoria Egiptului Antic » webpage

Religia Egiptului

Primele forme de religie egipteană datează din sec. IV î.Hr. La început, zeii erau zoomorfi, devenind apoi și antropomorfi. Ei erau reprezentați frecvent sub forma unor creaturi hibride, precum zeul Horus cu cap de şoim sau Amon cu cap de berbec.

Făcând parte dintr-un panteon vast, zeii erau asociați cu cele mai importante centre religioase și principalele orașe aveau întotdeauna o semnificație specială.

Erau adorați în tot regatul, contribuind și la o ierarhizare culturală și geografică în cadrul cultului oficial. În vechiul regat, zeul suprem era cel al Soarelui, Ra, onorat la Heliopolis, lângă capitala Memfis.

Odată cu ascensiunea Tebei în timpul Regatului Mijlociu, zeul oraşului, Amon, a devenit şi el extrem de important, fiind în cele din urmă contopit cu Ra şi dând naştere lui Amon-Ra.

Faraonul Akhenaton a încercat zadarnic să introducă adorarea lui Aten, care nu avea o formă umană, ci era reprezentat doar de discul solar.

Osiris , înfățişat sub formă de mumie, simboliza moartea. El a fost ucis și dezmembrat de fratele său, Seth, zeul deşertului, fiind însă readus la viață de sora sa .

Osiris a devenit astfel un simbol al fertilității și al energiei regeneratoare . Primii faraoni erau considerați a fi trimişii lui Horus, fiul lui Isis şi Osiris. La sfârșitul Regatului Vechi au apărut primele mențiuni despre judecata morților, care trebuiau să dea socoteală pentru faptele lor în fața lui Osiris şi Ra.

Ei puteau continua să existe ca spirite binecuvântate, dar puteau fi şi osândiți, iar pedeapsa era aspră, uneori constând chiar în anihilare totală. Prin mumificare, aşezarea obiectelor alături de morți, construirea de morminte, precum piramidele, se dorea continuarea vieții pământeşti şi după moarte.

Decedații erau protejați cu ajutorul ritualurilor și incantațiilor. Egiptenii foloseau amulete şi obiecte purtătoare de noroc, precum scarabeii , pentru a se apăra de pericole și a se bucura de fertilitate.

Rolul faraonului de a intermedia între oameni şi zei a scăzut în importanță odată cu decăderea Regatului Nou și disiparea puterii. Unele animale, cum ar fi pisicile şi crocodilii, erau adorate ca intermediari cu lumea spiritelor.

Multe animale de acest fel au fost mumificate şi aşezate în cimitire sau morminte. În timpul Perioadei Târzii, au apărut unele culte elitiste, precum cel al lui Isis şi Osiris, care au fost populare şi în Imperiul Roman.