PERIOADA PREDINASTICĂ
 
     Egiptul se află pe Valea Nilului , fiind mărginit spre est și spre vest de desert, iar inundațiile anuale, care au loc între iulie şi octombrie, aduc aluviuni fertile sunt esențiale pentru agricultura înfloritoare de pe malul fluviului.
     Țara este împărțită în Egiptul de Sus, unde Nilul curge printr-o vale îngustă, şi Egiptul de Jos, unde fluviul și afluenții săi formează o deltă largă înainte de a se vărsa în Marea Mediterană. La început, în jurul anului 2900 î.Hr., în cele două regiuni au apărut două regate independente şi rivale.

    Potrivit tradiției, Narmer , un conducător predinastic al Egiptului de Sus, a fost cel care a cucerit Delta Nilului şi a unificat cele două regate, stabilind noua capitală în puternicul oraş Memfis, la granița dintre ele. Aha a fost un domnitor din prima dinastie, la începutul anilor 2900 î.Hr.

    Împărțirea în Egiptul de Sus și cel de Jos prin regiuni autonome s-a repetat în întreaga istorie Egiptului. De fiecare dată când puterea centrală începea să slăbească, regiunile cereau independente.

 
                                                                                 
                       

                                                                                   NARMER, unificatorul, un prizonier și șoimul Horus                                   

Regatul Vechi

 

    Incă de nașterea civilizației egiptene, a existat o strânsă legătură între tron și religie. Fiecare faraon era considerat a fi trimisul zeului Horu. Începând cu a cincea dinastie, faraonii erau adorați ca fii ai zeului Soarelui Ra.

    Unificarea Egiptului de Sus cu cel de Jos era reconstituită simbolic de fiecare dată când un nou faraon urca pe tron şi primea dubla coroană a celor două regate. Conducătorul impunea dările în regat.

   Acestea depindeau de mărimea terenurilor și de numărul de animale deținute de fiecare familie. Supuşii trebuiau de asemenea să îndeplinească anumite îndatoriri comune în perioadele de secetă și de inundații, cum ar fi construirea de canale și diguri, dar și ridicarea mormintelor faraonilor.

     Unul dintre cei mai mari faraoni ai Regatului Vechi a fost regele Djoser din a treia dinastie, care a organizat expediții miniere în Peninsula Sinai, de unde se extrăgeau cupru şi turcoaz. El este foarte bine cunoscut şi pentru piramida sa în trepte din Saqqara, proiectată de Imhotepag.

      Pe lângă funcția de arhitect, acesta din urmă le îndeplinea și pe cele de medic, preot și demnitar la curte. A fost unul dintre primii creatori dotați cu mai multe talente din istorie, fiind chiar adorat ca divinitate.

     Faraonul Snefru a condus expediții de jaf inspre sud în Nubia (Sudanul de astăzi) şi înspre vest în Libia, luând pueni aur, fildeş și sclavi ca pradă de război.

    Fiul său Keops a ridicat marea piramidă de la Giseh , singura dintre cele şapte minuni ale lumii antice care s-a păstrat până în prezent. Succesorii lui Keops, Kefren şi Mykerinos au construit şi ei morminte complexe la Giseh.

     Conflictele pentru putere, asasinatele de la curte și eforturile guvernatorilor din provincii pentru a obține independenţa au dus la prăbușirea Regatului Vechi.

Creat în WebWave

Indiciu:

Poți elimina această informație dacă activezi planul premium

Acest site web a fost creat gratuit în WebWave.
Și tu poți crea propriul site web, gratuit, fără cunoștințe de programare.