PERIOADA TÂRZIE

       Faraonii de după dinastia XX dețineau controlul doar asupra teritoriului Egiptului de Sus.  Generalii trupelor de mercenari libieni au devenit tot mai influenți, până ce unul dintre aceştia, Shoshenq l , a preluat puterea.

    Mulțumită legăturilor lor dinastice, faraonii libieni au putut inițial să exercite o oarecare influență asupra Egiptului de Sus, dar Egiptul de Jos s-a fragmentat într-o mulțime de principate şi regate.

       Înalții preoți e ai lui Amon din Teba înființaseră deja o formă de teocrație în Egiptul de Sus, pe care o justificau prin profețiile „soției divine a lui Amon".

        Această funcție o dețineau de obicei prințesele libiene, mai târziu, cele din familiile Kuşiții.

Kușiții au inceput sa pătrundă în Egipt dinspre Nubia în jurul anului 740 î.Hr. Au preluat tronul faraonilor, mai întâi în Teba, apoi în Egiptul de Jos. Au reușit să creeze un singur stat egiptean în 712. După anul 671 î.Hr., asirienii au început să invadeze țara şi l-au instalat ca guvernator pe Psamtik I, un prinț libian din Delta Nilului.

      În 663, cu ajutorul mercenarilor greci, acesta a declarat independența și a înființat dinastia XXVI. A silit-o pe soția kuşită divină a lui Amon să o aleagă pe una din fiicele lui ca succesoare şi a câştigat astfel controlul asupra Egiptului de Sus până în 656.

     Psamtik i-a adus de asemenea pe comercianții greci în Egipt, aşezându-i inițial în Delta Nilului. Cu trecerea timpului, relațiile cu grecii au devenit tot mai strânse.

     Faraonii se căsătoreau cu grecoaice, donau oferte votive la templul din Delfi şi băteau monede după modelul grecesc. Perşii au cucerit Egiptul în anul 525 î.Hr. şi l-au integrat în imperiul lor. După numeroase răscoale, Egiptul şi-a recâștigat temporar independent.

        Când Alexandru cel Mare a cucerit Imperiul Persan în 332 î.Hr., el a preluat și Egiptul, fondând oraşul Alexandria. După moartea sa , Egiptul a devenit o putere in zona de est a Mării Mediterane.

Creat în WebWave