În timpul domniei lui Ahmosis I, primul faraon din dinastia XVII, conducătorii Tebei au reuşit să îi alunge pe hicsoși și să extindă dominația Egip- tului până la graniţa Siriei.

    Urmaşul lui Ahmosis, Tutmes I a cucerit toată Nubia şi a integrat-o în Imperiul Egiptean.

   Fiica lui Tutmosis, Hatşepsut s-a căsătorit cu fratele ei vitreg, Tutmes II.

   După moartea acestuia, ea a preluat puterea, inițial ca regent pentru nepotul ei, Tutmes III.

    În cele din urmă, ea şi-a asumat titlul de faraon şi a adus o perioadă de pace și prosperitate pentru țară.        Au fost organizate expediții comerciale de amploare, cum ar fi cele din ținutul Punt.

    La fel ca și alți faraoni, Hatşepsut a poruncit să i se ridice un splendid templu funerar , unul dintre cele mai importante edificii de acest gen.

    După moartea ei, Tutmes III a şters orice mențiune a mătușii şi mamei sale vitrege.

    În timpul domniei lui, Regatul Nou a atins dimensiunile sale maxime, întinzându-se de la Eufrat în nord, până la Sudanul de astăzi în sud.

   Pentru a împiedica ascensiunea hitiților, faraonii au încheiat alianțe succesive cu Regatul Mitanni. Politica alianțelor a fost dublată de căsătoriile dinastice.

  Amenhotep III s-a căsătorit atât cu regina egipteană Tiy, cât și cu două prințese Mitanni .
   Domnia lui Amenhotep III s-a remarcat prin edificiile 10 construite şi prin stilul arhitectural.              Lunga perioadă în care a condus Egiptul a marcat de asemenea declinul treptat al celei de-a optsprezecea dinastii, accelerat ulterior de politica religioasă a fiului acestuia, Amenhotep IV .

    Venerarea discului solar, Aten, era deja un lucru comun la curtea faraonului Amenhotep III. Noul faraon, Amenhotep IV , a interzis însă toate celelalte culte. El și-a luat numele de Akhenaton și a înființat o nouă capitală, Akhetnaton, pe câmpiile din centrul Egiptului, la Tell el-Amarna.

    Procedând astfel, el i-a privat pe preoții lui Amon-Ra din Teba de puterea lor. În timpul lui Akhenaton, a apărut un stil artistic nou, mai naturalist.

    În al doisprezecelea an al domniei acestuia, entuziasmul său pentru reformă a început să scadă. Nefertiti, care fusese până atunci egala sa şi „suprema soție regală“, a dispărut, fiind înlocuită de prințesa Mitanni Kiya .

    Această schimbare putea fi cauzată de amenințarea crescândă din partea hitiților, care a determinat Egiptul și Regatul Mitanni să se alieze. La puțin timp după moartea lui Akhenaton, vechile culte au fost reinstaurate.      S-a încercat de asemenea eradicarea amintirii „regelui eretic“.

    Ambii faraoni care i-au urmat S-au căsătorit cu fiicele o lui Akhenaton şi Nefertiti pentru a asigura continuitatea dinastiei. Al doilea faraon, tânărul Tutan- khaten şi-a schimbat numele în Tutankhamon în încercarea unei reveniri la vechea ordine.

    Din cauza conflictelor permanente cu hitiții, puterea generalilor de armată a sa a crescut constant. După moartea dintre ei,acestia au azurpat tronul.

   Ramses I a profitat de confuzia ce domnea în jurul tronului la sfârşitul celei de-a optsprezecea dinastii şi a înființat-o pe cea de-a nouăsprezectea. Domnia sa scurtă de doar doi ani s-a soldat doar cu bătălii grele.

    Deşi Teba rămânea centrul religios al Egiptului, capitala a fost mutată în Delta Nilului, de unde se putea ajunge mai uşor pe frontul din nord, unde aveau loc lupte crâncene. Nomazii din Libia, care atacau Egiptul dinspre vest cu regularitate, constituiau și ei o amenințare.

    Fiul lui Ramses I, Seti I, a condus campanii militare în Palestina, Siria și Sudan, aducând acasă prăzi bogate de război. El a continuat să ridice temple, adăugând în special numeroase coloane marelui complex de la Karnak.

   Una dintre cele mai semnificative lupte împotriva hitiților şi a aliatului acestora, prințul amorit din Kadeş, Siria, a avut loc în 1285 î.Hr. Ramses II, nepotul lui Ramses I, cunoscut drept „cel Mare", un domnitor puternic, dar și crud și extravagant, al cărui harem a adus pe lume 150 de copii.

   El a pornit împotriva duşmanilor săi în fruntea unei mari armate pentru a împiedica pierderea totală a Siriei şi Palestinei. Cu toate acestea, doar norocul l-a scăpat de înfrângere ruşinoasă. Nimeni nu a ieşit învingător în lupta de la Kadeş, care s-a încheiat cu semnarea unui tratat de pace în 1259.

   Problemele externe cu care se confrunta Ramses II nu i-au împiedicat, sa construiasca intens. Templul tăiat în stâncă de la Abu Simbel este cel mai cunoscut dintre nenumăratele temple pe care acesta le-a ridicat sau le-a restaurat.

  Cel mai important faraon al celei de-a douăzecea dinastii, Ramses III , autor al unor reforme sociale și administrative semnificative, a fost nevoit să apere Egiptul de atacurile venite din exterior.

   Popoarele mării , printre care se numărau aheii și filistenii, s-au aliat cu libienii şi au pătruns în Egipt de pe mare și dinspre uscat. Faraonul nu a reușit să-i oprească nici pe filisteni să se aşeze în Palestina, nici pe libieni să se stabilească în Egipt .

    Comerțul și plata tributului au încetat. Dificultățile economice au dus la nelinişte socială şi la prima grevă înregistrată în istorie.

    Ramses III a fost ucis în cele din urmă, dar enormele temple și palate ridicate de el îi păstrează vie amintirea. Succesorii și-au pierdut puterea asupra populației Străinii aflați în Egipt, urmaşi ai sclavilor s-au rasculat, iar înalții preoți ai lui Amon din Teba au înființat o teocrație în Egiptul de Sus.

Creat în WebWave